Suntem in siguranta peste tot

Am vrut sa scriu despre ceva, dar a intervenit altceva despre care va povestesc acum. Mergeam linistit pe trotuar. Aud un claxon din spate, merg mai departe. Aud iar claxon, de data asta lung. Ma uit si vad un dobitoc, de alta culoare, care ma claxona sa ma dau la o parte de pe trotuar ca sa treaca el cu masina. Ma feresc si-i zic:

- Esti smecher, ma claxonezi pe trotuar?

Debransatul de creier ma injura in timp ce ma depaseste. Nu ma pot abtine si-i zic de mortii ma-sii. Opreste masina si deschide usa. Vad un cap mai mare decat toate organele mele la un loc. Nu ma pierd cu firea si merg inainte, el fiind la 5 metri in fata mea. Se razgandeste si se urca la loc, dar continua sa ma injure. Pleaca. Ma bucur ca a plecat, era prea fioros. Totusi, nu pot lasa lucrurile asa. Calculez mai repede ca Sergiu Nicolaescu posibilitatile de scapare. In stanga aveam un rau, exclus. In dreapta aveam sosea cu 3 benzi, intens circulata. Pe aici scap, mai ales ca am experienta cu masinile, izbind cu capul un camion in mers, la varsta de 6 ani. Aceste calcule fiind facute in mai putin de 2 secunde, incep sa-i zic si de mormantul ma-sii. Tare, sa ma auda. Opreste masina, deschide usa, injura la foc automat. Mi-am adus aminte de un film, 7 americani erau atacati de un batalion de inamici. La intrebarea unui soldat "Ce facem?", sergentul spune calm "Ii atacam, e singura sansa, poate vor fi socati  de actiunea noastra si se retrag." . Eu nu atac, dar merg inainte cu pas apasat. Oligotampitul se retrage in masina si pleaca. Mai opreste dupa 10 metri ca sa ma mai injure. Deja ma simteam stapan pe situatie, l-am lasat in pace. 

Ps. Sfatul meu este sa incercati sa evitati orice conflict. Chiar daca presupune o umilinta.